Bari Károly: Către Radnóti (Radnótihoz in Romanian)

Te, aki hűvösen zizegő drót tüskéi
közé szorultál
- beszorított a súlyos puskatus –
s cafatokban hullt a hús
melletted társaidról
- földbe sóhajtották anyjuk nevét –
s szálltak a kémények szemén
füstben, koromban
az árvíz sújtotta felhők közé

sistergő ködbe kiáltott
szavaid itt lebegnek fölöttünk
kitépem arcod utolsó jajodból
hiába kapaszkodták igazságodba,
reszkető ajkad az igazságba fúlt

akkor mászott ki testedből a kín
Arbeit macht frei!
Parancson rángatott kezek
Megölték szádban a keserű éneket.

Tu, cel care te-ai împotmolit printre ghimpele
sârmelor ţeapăn murmurânde
- patul greu al puştii te-a înghesuit -
şi carnea în ferfeniţe s-a smuls
din tovarăşii de lângă tine
- în pământ şi-au şoptit numele mamelor -
şi au prins aripi prin ochii hornurilor
în fum, şi funingină
printre norii năpădiţi de potop

civintete-ţi strigate în ceaţa
sfârâitoare aici plutesc asupra noastră
îţi smulg faţa din ultimul vaiet
deageaba te-ai agăţat în dreptatea-ţi,
buzele-ţi tremurânde în dreptate s-au înecat

atunci s-a furişat din corpu-ţi chinul
Arbeit macht frei!
Mâini ordonate prin porunci
Ţi-au ucis în gura cântecul amar.