Balázs F. Attila: Túl a falakon
Túl a falakon (Magyar)a kő hideg lapján mely magához szippantva megbillent elidegenítvén önmagamtól
néztem magam: égtem lobogtam gyönyör és félelem harca sejtjeim vigyázták halálomat
az utak: összekuszálódott drótháló
aztán a dimenziók nélküli zuhanás önmagamba ahogy falak mélyedések tárgyak tűnnek el a kialvó gyertya fényével
|
Dincolo de ziduri (Román)zăcând pe lespedea rece a pietriei care spre ea trăgându-mă s-a-nclinat înstrăinându-mă de mine
m-am privit: ardeam eram tot o flamă a plăcerii şi temerii luptă păzitu-mi-a celulele moartea
drumurile: întortocheate plase de sârmă
apoi de dimensiuni lipsite în mine însumi căderi cum pereţi, adâncituri, obiecte dispar odată cu flacăra lumânării
|