Dsida Jenő: Közöttük élek

Emberek barátja vagyok.
Közöttük élek és szívem kézről-kézre jár.

Ismerek gyermekeket, akik bácsinak szólítanak,
ismerek ifjakat, akikkel elborozgatok,
világra szóló terveket szövögetvén.
Ismerek leányokat, akik vidáman kacagnak tréfáimon
és búcsúzáskor megszorítják kezemet.
Ismerek kacér és komoly asszonyokat, akik ölelésem
forróságára várnak, vagy elsírják nekem szomorúságukat.
Ismerek kemény férfiakat, akiknek kérges a jobbtenyerük,
ismerek bölcseket, akik tanácsokkal látnak el.
Ismerek kötögető nagymamákat, akikhez kávézni járok
s meghatódom szerelmi emlékeiktől,
ismerek aggastyánokat, akik megsimogatnak
s ifjúságukra gondolván, szeretnek engem.

Ó, barátaim,
milyen öröm az nekem, ha találkozom
bármelyikükkel is a porzó napsütésben,
kopogó esőben, vagy zúzmarás utcai fák alatt:
szemükben látom az értelem fényét,
a felismerés gyors villanását,
örömük minden jelét!

Közöttük élek
s nevem együtt él fogalmaik közt
a fákkal, madarakkal, ünnepekkel és csillagokkal!

Sânt prietenul oamenilor.
Trăiesc printre ei, și inima-mi umblă din mână în mână.

Cunosc copii, care îmi spun ”nene”,
cunosc tineri, cu care beau câte-un pahar de vin
țesând planuri mari de viitor.
Cunosc fete, care se veselesc când le spun glume,
și-mi strâng mâna luându-și adio.
Cunosc femei serioase și cochete, care așteaptă
îmbrățișarea mea fierbinte, sau îmi plâng
tristețea lor.
Cunosc bărbați tari, cu pălmile
bătătorite,
cunosc înțelepți, care mă povățuiesc.
Cunosc bunici ce-mpletesc într-una, care mă invită
la cîte-o cafea,
și-mi povestesc amintirile lor de dragoste,
cunosc bătrâni care mă mângâie pe obraz,
gândindu-se la trecuta tinerețe.

Ah, prieteni,
ce bucurie e pentru mine când mă întâlnesc
cu oricare sub soarele prăfuit,
sub ploaia zgomotoasă, sau sub copacii învăluiți în ger:
și văd în ochii lor lumina rațiunii,
rapida recunoaștere scânteind,
toate semnele bucuriei!

Printre ei trăiesc,
și numele meu trăiește printre noțiunile lor
împreună cu arborii, păsările, sărbătorile și stelele!