Grecsó Krisztián: gard (kerítés Román nyelven)

 Radnóti hódolat

nem foszlik el a fércelt reszketés
a hazugságok huzal-kabátjában
tart ilyen makacsul a cérna
ahogy régi ösvény felett
összeborul a sás csak mert
a szárak összehajoltak
alattuk ott lapul a csapás

vonalakba vagonolva
mindenünk régi műtétek
rajzolt forradása terhességi-csík
sikító fehérje a hason
kócos fűcsomófejek között
kifeszített mészkígyó
isten vén háromszög

vonalzójával rajzolt
tizenhatos-sarka
forgalmas mecseki makadám
a szüretelő szőlőhegyen 
egy végtelen gerinc
és még egy
akárha lehetne páros szerv a Tisza-gát

a műhold képén vagy isten kijelzőjén 
ilyen a kerítés is amiről mindjárt
tudod bár nincs jelzője hogy melyik
a gyűlölet szögesdrót-szitája amiért
mi kik ily korban élünk e földön
az ő színe előtt majd megmérettetünk
deréköv a haza hízott hasa alatt

lovaskocsi döcögött ott
egykor és a boglyák mögött
cserfes lányok és éhes fiúk
lesték a hajnalt
vagy tán tanya volt a határban és tűzhely
csattogós lepke szunyókált 
az eperfás vajdasági udvaron

és most messzi földek emberei a régi életüket
álmodják a barakkok gyomrában ott
és félnek és félnek és félnek
és mi félünk és félünk és félünk
és a végtelenben egyik
párhuzamos rettegés
sem ér a másikkal össze soha     

Omagiu către Radnóti

nu se zdrenţuie tresăritura rar cusută
în paltonul-cablu a minciunilor
ţine atât de încăpăţânat aţa
precum asupra potecii vechi
se apleacă rogozul, doar de aceea
căci tulpinele se apleacă
de desubt acolo se ascunde scurtătura

în vagoane linii înghesuiţi
pentru noi totu-i doar desenul cicatricelor
vechilor operaţii albeaţa zbierătoare
a vergeturilor de pe burtă
şarpe de var întins printre
capete de iarbă zbârlite
colţul cornerului

desenat cu rigla triunghiulară
veche a Dumnezeului
macadam frecventat din Mecsek
în podgoriile care se culeg
o creastă fără sfârşit
şi încă una
parc-ar fi organ pereche digul de pe Tisa

pe poza satelitului sau pe ecranul Domnului
astfel e şi gardul despre care imediat
şti deşi nu are atribut care e
sita-ghimpată a urei, pentru care noi
cei care trăim în această epocă pe acest pământ
în faţa lui vom fi judecaţi
centură sub burta îngrăşată a patriei

car cu cai se zguduia acolo
cândva şi după clăile de fân
fete zburdalnice şi ficiori înfometaţi
pândeau zorii
sau poate a fost un cătun în hotar şi vatră
fluture de împins aţipea
în curtea cu fragi din Voivodina

şi acum oamenii a plaiurilor îndepărtate la viaţa
lor de de mult viseză acolo în fundul bărăcilor  
şi le e frică şi le e frică şi le e frică
şi nouă ne e frică şi ne e frică şi ne e frică
şi în eternitate nici una
dintre îngrijorările paralele  
nu se întâlneşte cu celalaltă niciodată