Karádi Kázmér: Az ifjú Villon

Számomra nincsen Más-világ,
Itt e földön élem életem.
Rongyosan, mocskosan, bolhásan,
Kitárva két kezem
Bűneimért esedezve
Édes Istenem!

Emeld fel fejem a sárból
Ha hóhér csapta le.
Mutasd fel szívemet a népnek
Miért is dobogott.

De ha élni hagysz,
Adj kezembe vándorbotot,
Menjek szabadon arra
Hol a Hold elfogyott.

Pentru mine nu există Altă-lume,
Aici, pe acest pământ îmi trăiesc viaţa.
Zdrenţuit, murdar, cu pureci,
Cu braţele deschise,
Pentru păcatele-mi rugându-mă
Scumpul meu Dumnezeu!

Ridică-mi capul din noroi
Dacă călăul mi-l taie.
Arată poporului inima-mi,
Oare de ce a pulsat.

Dar de mă laşi să trăiesc,
Dă-mi în mâna-mi toiag de pribeag,
Să mă pot duce liber acolo
Unde Luna s-a culcat.