Tóth Imre: Statárium

Egy hete tudom, hogy fénylenek
körülötted a dolgok
egy hete tudom, hogy sohasem
leszel boldog
Atlantisz partjaihoz közel
legyőzöd a fekete anyagot
legyőzöd a fehér anyagot
legyőzöd a vörös anyagot
lefekszel a földre
és a csillagokat hallgatod
égbe vert szegek zengenek

nagy volt a nyár
kilépek e tájból
nem nézlek tovább
a Nagy Pán halott
a semmi fénye szűrődik be
az ablakon
mintha valaki más élne
kikapcsolok minden idő
most távozz, Lucifer
ma már nem játszunk tovább
felém hajlik a fény
árnyék a belső látszaton

amikor minden sötét lesz
és üres
egy angyal töri ketté a teret
megáradnak a föld alatti folyók
mérték szerint fizetnek
egymásnak a dolgok

De-o săptămână știu, că lucrurile
lucesc în jurul tău
de-o săptămână știu, că niciodată
nu vei fi fericită
aproape de malurile Atlantisului
învingi materia neagră
învingi materia albă
învingi materia roșie
te culci pe pământ
și asculți stelele
răsună cuie bătute în cer
 
vara a fost mare
ies din peisaj
nu te mai privesc
Marele Pan e mort
se înfiltrează lumina nimicului
prin geam
parcă altcineva ar trăi
mă deconectez de toate timpurile
acum pleacă, Lucifer
azi nu ne jucăm mai departe
lumina se apleacă spre mine
umbră pe aparența internă
 
când totul va fi întunecat
și gol
un înger va rupe spațiul în două
se vor revărsa râurile subterane
lucrurile își vor plăti
după măsură