Balázs F. Attila: Pată neagră în Soare
Pată neagră în Soare (Román)Pată neagră în Soare
cu dureroasă tresărire se trezeşte această zi visul îşi învăluie pătura-i fantomatică dezgolit teren de dezbateri e sufletul –
prăbuşit în sine moţăie fotoliul a maică-mi dublură – mic ostrov în al valurilor veşnic asediu orbeşte trage cu ochiul oglinda - tău fără fund - ţi-a absorbit chipul o femeie! şi noi zadarnic pîndim de pe buzele-ţi desprinşii fluturi
îngeri risipitori adună-n buchet cu grijă crescutele-ţi flori
din vers se-aştern cuvintele broască-n picioare călcată: dispoziţia mea şontîcăind se tîrîie-al meu suflet marmorean îngheaţă dezmierdările noastre vîntul lasă-n urmă coama copacilor şi icnind se culcă la poalele căpîlnei privighetoare plînge pe-albastra scenă a cerului
privesc în soare: pată neagră de-acum pe orice-mi va cădea clipirea pecetea doliului îl va-nsoţi
doar mă chiorăsc în lume deznădăjduit plîngînd ca un copil pribeag şi lupt mai departe – a lor este jocul – cu pămîntenii şi cereştii zei
jumătatea vieţii-mi îngroapă doamne bubuie înjurăturile ca moara de rugăciuni du-i trupul ce pentru ei s-a sacrificat a sufletulu-mi cealaltă parte iadului o dau
mută-mi e despărţirea mamă dar veşnic ca susurul de jelanie al izvorului ţîşnit din poala stîncilor bubuie oraşul în clopotul cerului şi pîn’ ce căldura palmei tale ne-o amintim rugi rumegînd ca pe-o gumă se deapănă viaţa-ţi de fulger în noapte orbită
cu flori acoperim a pămîntului rană şi-apoi mergem în întuneric pe-ale noastre pierdute cărări să trăim ceea ce ni s-a rînduit pîn’ ce-n locul tău de pelerinaj Mamă în mici petale ale cerului margini şi-a ochilor tăi azur le fură Dumnezeu –
traducere Adela Iancu
|
Kérjen fordítást! |