Szente B. Levente: Doar nu mă lăsa singur (Csak ne hagyj magamra in Romanian)

elesni, földre zuhanni, omlani
bele semmibe

most már ne hagyd,
hogy elmerüljek
mások nyomaiba lépve,
mint amikor virradatba halnék
csöndesen, így bele

a lélek föl és le hullámzó
dombjai között,
háttal fénynek, sötétnek,
őszi én-képem
rólad visszaragyog –
csak ne hagyj
magamra.

să cad,să pic la pământ, să prăbuşesc
în mijlocul nihilului

acum deja nu mă lăsa
să mă scufund
păşind în urmele altora,
ca atunci când în zori aşi
muri în linişte

printre dealurile mlădioase
ale sufletului,
cu spatele spre lumină, întuneric,
auto-chipu-mi de toamnă
se radiază dinspre tine -
doar nu mă lăsa
singur.