Márkus László: Nouă haiku-uri (Kilenc haiku in Romanian)

ki leszakajtja
illatát annak szánja
a tearózsa

mely vadászmezőn
űzhet szarvast az elhunyt
leventék lelke

lepkehálóval
kergetem álmaimat
ám mind megszökik

álmomban holdfényt
meregetek szitával
reménytelenül

lágy fény öleli
karcsú alakod pártát
fonva fejedre

hogy tágul a tér
kisboltunk minden évvel
távolabb kerül

egy falatka csönd
s kortynyi napfény zamata
számomra manna

tavasz kandikál
a hó alól rigók víg
dalára ébredt

a harmatcseppben
fejre állva pózol e
rátarti világ

floarea de măcieş
celui ce o rupe îşi
cedă mireasma

unde pot goni
iar cerbul sufletele
vitejilor morţi

după visuri fug
cu plasă de fluture
dar toţi îmi scapă

clar de lună cu
sită o cern în visu-mi
fără speranţă

lumina fină
făptura-ţi învăluie
cunună-ţi pe cap

creşte spaţiul
chioşcul an după an e
tot mai departe

o fărâmă de
calm duşcă de lumină
mană-mi e mie

de sub zăpadă
primăvara învie
pe cânt de mierlă

în strop de rouă
stătea cu capul în jos
lumea falnică