Ady Endre: Piatra des zvârlită (A föl-földobott kő in Romanian)

Föl-földobott kő, földedre hullva,

Kicsi országom, újra meg újra

Hazajön a fiad.

Messze tornyokat látogat sorba,

Szédül, elbúsong s lehull a porba,

Amelyből vétetett.

Mindig elvágyik s nem menekülhet,

Magyar vágyakkal, melyek elülnek

S fölhorgadnak megint.

Tied vagyok én nagy haragomban,

Nagy hűtlenségben, szerelmes gondban

Szomorúan magyar.

Föl-fölhajtott kő, bús akaratlan,

Kicsi országom, példás alakban

Te orcádra ütök.

És, jaj, hiába, mindenha szándék,

Százszor földobnál, én visszaszállnék,

Százszor is, végül is.

Cum piatra des zvârlită, pică,

Din nou, din nou, țară mică,

Fiul revine.

Umblă pe rând-n turle-ndepărtate,

Amețind, trist în țărână cade,

De unde se trage.

Cu dor continuu, dar nu scapă,

De râvna maghiară, calmată,

Care reînvie.

A ta sunt în marea pacoste,

În trădare, în gând de dragoste,

Ungur nefericit.

Piatră des zvârlită, trist, spontan,

Țara mea mică, doar probant,

Îți lovesc fața.

Și vai, e fără rost a gândi,

De sute de ori m-ai zvârli,

Veșnic, pe tine pic.