Ady Endre: La malul mării albastre (A kék tenger partján in Romanian)

Ahol mások élnek, szeretnek,
Én eljöttem ide betegnek,
Csókot temetni, álmot dobni,
Nyugodt partokon nem nyugodni.

Mindig a holnapra mosolygok,
Elvágyom onnan, ahol bolygok,
Úgy vágytam ide s most már szállnék.
Ó, én bolond, bús, beteg árnyék.

Unde alții trăiesc, iubesc,
Am venit aci, să mă-nbolnăvesc,
De-ngropat sărut, aruncat vis,
Pe mal liniștit, să mă agit.

Mereu zâmbesc spre mâine,
Aș pleca d-acolo, din pribegie,
Mult am vrut aci ș-acum sunt pe ducă.
Oh, nebun sunt, trist, bolnavă nălucă.