József Attila: Pereți (Falak in Romanian)

Kopár szobám - kopárabb négy fala
Csupaszon, fázón mered az égnek.
Talán a kékes magasba vágynak,
Hol nem fú szél és csillagok égnek.

Őriznek engem, óvnak, szeretnek -
Kétoldalt egy-egy, hátul egy s elől.
- Ha meghalok, gondolom magamban,
E négy fal akkor rögtön összedől.

Föltámad akkor Anyjok a Szélvész,
Föltámad akkor Apjok a Vihar
S tetemem lassan betakargatják
A leomló falak poraival.

Pereții pustii ai camerei reci
privesc către cer, de frig tremurând.
Poate în înaltul albastru râvnesc,
unde lucesc stele și nu suflă vânt.

Mă apără de toate, mă păzesc -
unul câte unul, din cele patru părți.
- Dacă odată mor, mă tot gândesc,
se prăbuesc singuri acești pereți.

Se va deștepta mama lor, Vântul,
va învia Furtuna, tatăl lor,
și-ncet îmi vor acoperi cadavrul
cu praful pereților prăbușitori.