Kosztolányi Dezső: Vrei să te joci? (Akarsz-e játszani in Romanian)

A játszótársam, mondd, akarsz-e lenni,
akarsz-e mindig, mindig játszani,
akarsz-e együtt a sötétbe menni,
gyerekszívvel fontosnak látszani,
nagykomolyan az asztalfőre ülni,
borból-vízből mértékkel tölteni,
gyöngyöt dobálni, semminek örülni,
sóhajtva rossz ruhákat ölteni?
Akarsz-e játszani mindent, mi élet,
havas telet és hosszu-hosszu őszt,
lehet-e némán teát inni véled,
rubin-teát és sárga páragőzt?
Akarsz-e teljes, tiszta szívvel élni,
hallgatni hosszan, néha-néha félni,
hogy a körúton járkál a november,
az utcaseprő, szegény, beteg ember,
ki fütyürész az ablakunk alatt?
Akarsz játszani kígyót, madarat,
hosszú utazást, vonatot, hajót,
karácsonyt, álmot, mindenféle jót?
Akarsz játszani boldog szeretőt,
színlelni sírást, cifra temetőt?
Akarsz-e élni, élni mindörökkön,
játékban élni, mely valóra vált?
Virágok közt feküdni lenn a földön,
s akarsz, akarsz-e játszani halált?

1912

Partenerul meu de joc, spune-mi, vrei să fii,
Vrei să te joci mereu, mereu,
Vrei doar cu mine-n întuneric să vii,
Să pari important cu suflet de copii,
Să stai serios la capăt de masă,
Să-ți torni cu măsură vin și apă,
Să te bucuri de nimicuri, s-arunci cu perle,
Să-mbraci suspinând haine rele?
Vrei să te joci de-a tot ce-nseamnă viață,
De-a iarnă ninsă și toamnă lungă-lungă,
Se poate bea cu tine un ceai în tăcere,
Ceai de rubin cu aburi de liniște?
Vrei să trăiești cu inima curată, plină,
Tăcând prelung, simțind uneori frică,
Atunci când pe bulevard noiembrie se plimbă,
Săracul bolnav măturător de stradă,
Cel ce sub geamul nostru fluieră?
Vrei să te joci de-a zborul, călătorul,
De-a trenul, vaporul, de-a visul, Crăciunul?
Vrei să te joci de-a amantul fericit,
De-a râsul-plânsul prefăcut, de-a cimitirul împodobit?
Vrei să trăiești viața pentru totdeauna,
Să trăiești jocul ce-a devenit realitatea?
Să fii culcat pe jos, între mii de flori,
Și vrei, vrei din joacă doar, cu mine să mori?