Kosztolányi Dezső: Dimineața vine cu râsete și cafea (Kávéval és kacajjal jő a reggel in Romanian)

Kávéval és kacajjal jő
a reggel.
Hancúrozzunk, fiam, a sok
gyerekkel.
Szájunkon ott az álom csókja még,
de hívogat a hópehely, a jég,
rohanni könyvvel, ungon-berken által,
röpülni régi szárnyas korcsolyákkal,
csiklandó mellel szívni föl
a vad
fagyot, tiporni az ifjú
havat.
Hahó, előre, föl a gyermek-égig,
szállj énvelem.
Új másikom, ki régit visszabűvölsz,
kis reggelem.
Jer, hadd köszönjem néked, hogy enyém még
az élet,
mert folytatódik és minden megújul
tevéled.

Zburdăm, fiule, cu mulțimea
de copii.
Al viselor sărut încă ne alintă fața,
însă ne tot cheamă fulgii de nea, ghiața,
să fugim cu cărțile peste mări și țări,
să zburăm înaripați cu patine,
gâdilați la piept să sorbim
gerul cumplit,
să strivim zăpada
fragedă.
Hai vino să zbori cu mine.
sus în ceruri din copilărie.
O altă, a mea micuță dimineață,
care le refarmeci pe cele trecute.
Vino, să-ți mulțumesc,
că viața încă îmi aparține
pentru că totul continuă și se înnoiește
cu tine.