This website is using cookies

We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue without changing your settings, we'll assume that you are happy to receive all cookies on this website. 

Örkény István: Totdeauna există speranţă (Mindig van remény in Romanian)

Portre of Örkény István

Back to the translator

Mindig van remény (Hungarian)

– Egy kripta különben sem olcsó – közölte a tisztviselő. – A legkevésbé a főútvonalon.
– Nem kell neki a főútvonalon lenni – mondta az érdeklődő. – Az a fontos, hogy betonozva legyen.
– Betonozva? – hökkent meg a tisztviselő. – Szokatlan, kérem. De azért lehet.
Félretette a gépelt árjegyzéket. Egy blokklapon gyors számvetést csinált; a betonozott kriptának, sírkő nélkül, a mellékútvonalon is elég borsos volt az ára. Az érdeklődő azonban kijelentette, hogy nem baj.
Rágta a körmét. Gondolkozott.
– Továbbá – mondta – kell bele egy cső.
– Miféle cső? – kérdezte a fekete ruhás tisztviselő.
– Magam sem tudom. Mint egy kémény. Mint egy kürtő. Mint a hajókon. Vagy amilyen a borospincékben van.
A mérnök, akit a tisztviselő odahívott, elég lassú észjárású volt. Kétszer is elmagyaráztatta magának a dolgot, s még utána is csak hümmögött.
– Ha meg szabad kérdezni – kérdezte –, miből legyen az a cső?
– Azt már önöknek kellene tudni – mondta kissé türelmét vesztve az érdeklődő.
– Palából jó lesz? – kérdezte a mérnök. – Vagy inkább kitéglázzuk? Vagy legyen egyszerűen valamilyen fém?
– Ön mit ajánl? – kérdezte az érdeklődő.
– Én semmit sem értek az egészből – mondta a mérnök. – De a legkézenfekvőbb volna a pala.
– Legyen pala – mondta az érdeklődő, és mélázva nézte a nehéz felfogású mérnököt. – Továbbá – mondta aztán – be kellene vezetni a villanyt.
– A villanyt? – bámultak rá mind a ketten. – Minek oda villany?
– Jó kérdés – mondta bosszúsan az érdeklődő. – Hogy ne legyen sötét. 



PublisherÖrkény István: Egyperces novellák, Új Palatinus Könyvesház Kft.

Totdeauna există speranţă (Romanian)

- De altfel un cavou nu este ieftin – spuse funcţionarul – Cu atât mai puţin pe aleea principală.
- Nu trebuie să fie pe aleea principală – spuse persoana interesată – Important este să fie din beton.
- Din beton? – întreba uluit funcţionarul – E ceva neobişnuit, vă rog. Dar se poate.
A pus deoparte lista de preţuri bătută la maşină. Pe o foaie de notes a făcut un calcul rapid; cavou betonat, fără piatră funerară, chiar şi pe o alee laterală e la un preţ destul de piperat. Dar persoana interesată a declarat, căci nu-i nici o problemă.
Şi-a ros unghiile. A stat pe gânduri.
- Precum – spuse – ar terbui clădit în el o ţeavă.
- Ce fel de ţeavă? – întreba funcţionarul în haină neagră.
- Nici eu nu ştiu. Ca un horn. Ca un burlan. Ce-i pe un vapor. Sau ce-i pe pivniţele de vin.
Inginerul, care a fost chemat de către funcţionar, a fost cu o judecată înceată. De două ori a încercat să clarifice problema, dar şi după acea se adulmeca.
- Şi dacă v-aşi putea întreba – se interesa – din ce ar trebui să fie această ţeavă?
- Asta dumneavoastră trebuie să ştiţi – spuse pierzând puţin răbdarea persoana interesată.
- Din şist ar fi bun? – întreba inginerul – Sau mai bine s-o facem din cărămidă? Sau pur şi simplu să fie din ceva metal?
- Dumneavoastră ce-mi recomandaţi? – întreba persoana interesată.
- Eu nu înţeleg nimica – spuse inginerul – Dar cel mai evident ar fi din şist.
- Atunci să fie din şist – spuse persoana interesată, şi melancolic privea spre inginerul cu judecată înceată.
- Precum – spuse apoi – ar trebui introdus curentul.
- Curentul? – se uitau uimiţi amândoi. – De ce e nevoie de curent acolo?
- Bună întrebare – spuse indignat clientul. – Ca să nu fie întuneric.



Uploaded byBandi András
Source of the quotationsaját

minimap