Petőfi Sándor: Un gând mă frământă pe mine... (Egy gondolat bánt engemet... in Romanian)

Egy gondolat bánt engemet:

Ágyban, párnák közt halni meg!

Lassan hervadni el, mint a virág,

Amelyen titkos féreg foga rág;

Elfogyni lassan, mint a gyertyaszál,

Mely elhagyott, üres szobában áll.

Ne ily halált adj, istenem,

Ne ily halált adj énnekem!

Legyek fa, melyen villám fut keresztül,

Vagy melyet szélvész csavar ki tövestül;

Legyek kőszirt, mit a hegyről a völgybe

Eget-földet rázó mennydörgés dönt le... -

Ha majd minden rabszolga-nép

Jármát megunva síkra lép

Pirosló arccal és piros zászlókkal

És a zászlókon eme szent jelszóval:

"Világszabadság!"

S ezt elharsogják,

Elharsogják kelettől nyugatig,

S a zsarnokság velük megütközik:

Ott essem el én,

A harc mezején,

Ott folyjon az ifjúi vér ki szívembül,

S ha ajkam örömteli végszava zendül,

Hadd nyelje el azt az acéli zörej,

A trombita hangja, az ágyúdörej,

S holttestemen át

Fújó paripák

Száguldjanak a kivívott diadalra,

S ott hagyjanak engemet összetiporva. -

Ott szedjék össze elszórt csontomat,

Ha jön majd a nagy temetési nap,

Hol ünnepélyes, lassú gyászzenével

És fátyolos zászlók kíséretével

A hősöket egy közös sírnak adják,

Kik érted haltak, szent világszabadság!

Pest, 1846. december

Un gând mă frământă pe mine:

A muri-n pat printre perne!

Ofilind încet, ca o floare,

Pe care viermea o roade;

Arzând încet, ca o lumânare,

În spații pustii, goale.

Nu așa să mor, Doamne,

N-aș dori așa moarte!

Copac să fiu, de un trăsnet pătruns,

Sau de vârtej din rădăcină smuls;

Stâncă să fiu, ce din vârf în vale

Va fi zguduit de un tunet mare... -

Când tot norodul subjugat

Răzvrătind de jug săturat,

Cu steag roșu și fața aprinsă

Și pe steag această lozincă:

,,Libertate''!

Ce răsună,

Răsună întruna din est spre vest,

Cu tirania ei se plesnesc:

Acolo să mor,

Pe câmp de omor,

Acolo să-mi curgă sângele fraged,

Când ultimul meu cuvânt va răzbate,

Să-l absoarbe zgomot oțeliu,

Sunet de trompetă și bubuitul,

Prin al meu trup

Caii în drum,

Să gonească la triumful dobândit,

Lăsându-mă pe mine acolo stâlcit. -

Colo să am oase rămase,

Când va veni o înmormântare,

Unde cu marș funebru, cortegiu,

Însoțit și cu drapel de doliu,

Eroii ajung la înhumare,

Morții pentru sfânta libertate!