Petőfi Sándor: La cap de sat crâșmă mică (Falu végén kurta kocsma in Romanian)

Falu végén kurta kocsma,

Oda rúg ki a Szamosra,

Meg is látná magát benne,

Ha az éj nem közelegne.

Az éjszaka közeledik,

A világ lecsendesedik,

Pihen a komp, kikötötték,

Benne hallgat a sötétség.

De a kocsma bezzeg hangos!

Munkálódik a cimbalmos,

A legények kurjongatnak,

Szinte reng belé az ablak.

"Kocsmárosné, aranyvirág,

Ide a legjobbik borát,

Vén legyen, mint a nagyapám,

És tüzes, mint ifju babám!

Húzd rá cigány, húzzad jobban,

Táncolni való kedvem van,

Eltáncolom a pénzemet,

Kitáncolom a lelkemet!"

Bekopognak az ablakon:

"Ne zugjatok olyan nagyon,

Azt üzeni az uraság,

Mert lefeküdt, alunni vágy."

"Ördög bújjék az uradba,

Te pedig menj a pokolba!...

Húzd rá, cigány, csak azért is,

Ha mindjárt az ingemért is!"

Megint jőnek, kopogtatnak:

"Csendesebben vigadjanak,

Isten áldja meg kendteket,

Szegény édesanyám beteg."

Feleletet egyik sem ad,

Kihörpentik boraikat,

Végét vetik a zenének

S hazamennek a legények.

Szatmár, 1847. augusztus

La cap de sat crâșmă mică,

Chiar lângă Someș pică,

Taman în el s-ar vedea,

Dacă nu ar veni bezna.

Noaptea s-apropie,

Lumea în acalmie,

E acostat un bac-n pace,

Bezna nopții-n el tace.

Sigur, crâșma e sonoră!

Țambalagiu e-n formă,

Flăcăii sunt cu cheful,

Vibrează și geamul. 

,,Cârciumăriță, dragă,

Dă-ne vinul bun, în grabă,

Vechi să fie, ca moșul,

Ca drăguței, sărutul!

Cântă lăutare, tare,

Vreau dansul cel mare,

Dansez pe toți banii,

Va fi dansul inimii!''

Bocănesc la fereastră:

,,Nu faceți așa zarvă,

E poruncă domnească,

S-a culcat, vrând să doarmă.''

,,Să-l ia dracu, pe domnul,

Tu s-ajungi în iadul!...

Cântă lăutare, dragă,

Chiar și pentru cămașă!''

Vin din nou, bat la ușă:

,,Chefuiți cu măsură,

Domnul să vă dea slavă,

Mama mea e bolnavă.''

Nu răspunde niciunul,

Fiecare bea vinul,

Punând capăt muzicii,

Merg acasă flăcăii.