Pilinszky János: Totuși e greu (Mégis nehéz in Romanian)

Anya, anya
ebben a sivatagban,
mért hagytál itt, ebben a sivatagban?

Mért hagytál itt, hol minden oly kietlen,
és mindent mégis oly kiváncsian
szemlélgetek?

Tudod, hogy hány kisértés,
a semmi és üresség késdobáló
hány és hány pokla leskel itt reám?

Persze, a ruhák fodrát leeresztik,
a kelme megfakúl, s a fű
beteríti az utakat.

Persze, persze, a feledés, az elmulás -
de hol is hagytam abba? -
mégis élek,
mégis nehéz, anya, mégis nehéz.

Mamă, mamă,
în deșertul acesta,
de ce m-ai părăsit în deșertul acesta?

De ce m-ai lăsat aici, unde totu-i pustiu,
și totuși, totuși privesc lacom
împrejur?

Știi, câte ispite,
câte și câte iaduri ale nimicului
și ale goliciunii mă pândesc aici?

Desigur, volanul rochiilor se coboară,
stofa se decolorează, și iarba
acoperă drumurile.

Sigur, sigur, uitarea, sfârșitul -
dar unde rămasem? -
totuși trăiesc,
totuși e greu, mamă, totuși e greu.