Pilinszky János: Fabulă (Fabula in Romanian)

Hol volt, hol nem volt,
élt egyszer egy magányos farkas.
Magányosabb az angyaloknál.

Elvetődött egyszer egy faluba,
és beleszeretett az első házba, amit meglátott.

Már a falát is megszerette,
a kőművesek simogatását,
de az ablak megállította.

A szobában emberek ültek.
Istenen kívül soha senki
olyan szépnek nem látta őket,
mint ez a tisztaszívű állat.

Éjszaka aztán be is ment a házba,
megállt a szoba közepén,
s nem mozdult onnan soha többé.

Nyitott szemmel állt egész éjszaka,
s reggel is, mikor agyonverték.

A fost odată, ca-n poveşti,
a fost ca niciodată, un lup solitar.
Mai solitar decât îngerii.

Odată s-a rătăcit într-un sat,
şi sa-ndrăgostit în prima casă văzută.

A îndrăgit chiar şi pereţii,
mângâierea zidarilor,
dar a fost oprit de geam.

În cameră şedeau oameni.
În afară de Dumnezeu nu le-a
văzut atât de frumoşi nimeni,
ca acest animal cu inima pură.

Apoi noaptea a intrat în casă,
s-a oprit în mijlocul camerei,
şi nu s-a miscat de acolo niciodată.

A stat cu ochii deschişi toată noaptea,
 şi dimineaţa, când l-au pălit în cap.