Balázs F. Attila: Dincolo de ziduri (Túl a falakon in Romanian)

a kő hideg lapján mely

magához szippantva megbillent

elidegenítvén önmagamtól

néztem magam:

égtem

lobogtam

gyönyör és félelem harca

sejtjeim vigyázták halálomat

az utak:

összekuszálódott drótháló

aztán

a dimenziók nélküli zuhanás

önmagamba

ahogy falak mélyedések tárgyak

tűnnek el

a kialvó gyertya fényével

zăcând pe lespedea rece a pietriei

care spre ea trăgându-mă s-a-nclinat

înstrăinându-mă de mine

m-am privit:

ardeam

eram tot o flamă

a plăcerii şi temerii luptă

păzitu-mi-a celulele moartea

drumurile:

întortocheate plase de sârmă

apoi

de dimensiuni lipsite

în mine însumi căderi

cum pereţi, adâncituri, obiecte

dispar

odată cu flacăra lumânării