Nagy László: Cerb băiat-minune (Csodafiú szarvas in Romanian)

Tavasz kerekedik,
bimbó tüzesedik,
jázminfával fényes
agancs verekedik,
csodafiú szarvas
nekitülekedik,
nekitülekedik.

Jázminfa virágát
lerágom hajnalra,
inaimmal ugrok
nyárdelelő napba,
pörkölődök, vékonyodok,
maradok magamra,
maradok magamra.
 
Vadászok meglőnek,
golyó a szügyemben,
Balatonban a sok víz,
mind az én könnyem,
sírva sírok, sírva sírok,
ha sietek lemaradok,
csodafiú-szarvas
hiába vagyok,
hiába vagyok.
 
Deresen, havasan
eljön a karácsony,
csodafiú-szarvas
föláll az oltáron,
szép agancsa gyúlva gyullad:
gyertya tizenhárom,
gyertya tizenhárom.

Primăvară vine,
bobocul se-ncinge,
corn de cerb se luptă
cu trunchi de iasomie,
cerb băiat-minune
se însuflețește,
se însuflețește.

Până dimineața
rod florile toate,
la prânz sar în soare
încordând tendoane,
mă pârlesc, slăbesc,
singur, zi și noapte,
singur, zi și noapte.

Vânători mă-mpușcă,
pieptu-i plin cu gloanțe,
în Balaton îmi curg
lacrimile toate,
plâng plângând, pașii iuți
nu mă duc departe,
degeaba am fost
cerb băiat-minune,
cerb băiat-minune.

Sosește Crăciunul
cu zăpadă și ger,
cerbul băiat-minune
pe altar se suie,
se-ncing coarnele frumoase,
lumini treisprezece,
lumini treisprezece.