Kányádi Sándor: Pietre funerare armene (Örmény sírkövek in Romanian)

vannak vidékek hova már utat
csak romos templom s régi név mutat
örmény-kert zsidó-sor magyar-telek
örmények zsidók lakták székelyek
s akad még itt-ott ki a néhai
honosokról tud ezt-azt mondani

vannak vidékek ahol csak a hant
tudhatja már hogy ki nyugszik alant
régen kikorhadt fejtől a kereszt
a zsidók hamvát meg ne itt keresd
s ki érti már a megmohosodott
márványon az örmény föliratot

vannak vidékek hol a sírlapok
négy sarkában finoman faragott
négylevelű lóhere mélyed és
századok óta nincs egy repedés
esőcsöppöt és harmatcsöppöket
gyűjtögetnek az örmény sírkövek

vannak vidékek hol a madarak
a temetőben oltják szomjukat
ha szárazság van vagy éppen aszály
a gaz-felverte mohos sírra száll
iszik s hálából mikor égre kel
a holtakért a madár énekel

sunt tărâmuri spre care te îndrumă
doar nume vechi, biserici în ruină
sad armenesc, şir evreiesc, moşie maghiară
armeni, evrei, secui trăiau aici odinioară
şi mai găseşti ici-colo pe cineva, care ştie
povesti câteceva despre autohtonie

sunt tărâmuri unde doar mormântul ştie
cine odihneşte sub această glie
crucea de la cap de mult s-a putrezit
oasale evreilor nu căuta pe aici
şi cine-nţelege pe marmura plină
de muşchi, pe armeană ce e scrisă

sunt tărâmuri unde pe piatră de
catacombă sunt în colţuri sculptate
trifoiuri cu patru foi fin cizelate
şi de secole nu sunt crepate
stropi de ploaie precum şi stropi de rouă
pe pietrele funerare armene se adună

sunt tărâmuri unde şi pasărea
în cimitir îşi poteleşte setea
dacă-i secetă sau chiar arşiţă
bea de pe piatra cu muşchi,buruienită
şi când zboară drept recunoştinţă
pentru morţii de subt piatră cântă