Áprily Lajos: Serenadă, I (Éjjeli zene, I in Romanian)

Még ne aludj. Figyelj az éjbe
s ne bánd, ha álmatlan halad:
tavaszi záporok zenéje
dalol az ablakunk alatt.

Már hold szitál az utcasorra,
fáradt felhőt szalaszt a szél,
s a mámoros fedél-csatorna
tovább zubog, tovább zenél.

Hallod? Kolompok muzsikája,
finom harangszóval rokon.
Most az acélkék éjszakába
úgy kondul, mint a xylophon.

Most halkul, turbékolva lágyan:
burukkoló galamb-torok.
A kisfiúnk felül az ágyon
és elbűvölve mosolyog

Nu adormi încă. Privește-n beznă
și nu regreta, că somnoros umblă:
muzica de primăvară, în aversă,
sub geamul nostru răsună.

Deja peste ulițe cerne Luna,
un nor obosit e gonit d-un vânt,
și burlanul turtit, întruna
dă în clocot, tot sună un cânt.

Auzi? Cântul tălăngii,
cu dangătul fin e rudă.
Acum în albastrul nopții,
ca xilofonul răsună.

Acum slăbit, cu țuruit delicat:
gura de porumbel gângurește.
Băiatul se ridică-n pat
și fermecat zâmbește.