Dsida Jenő: Cina cea din urmă (Utolsó vacsora in Romanian)

Kezében megtörik az ostya.
Az arca ólomszürke már.
(Szétzilált ágyán Mária töpreng:
Merre jár, jaj merre jár?)

Júdás éjsötét szemébe
kapzsi vágyak karvalya ül ki.
(Mária sóhajt csendesen;
Fájdalmas áldás Jézust szülni.)

– Bizony mondom, az Atyához megyek,
mielőtt a Vigasztalót hoznám –
(Mária susogva fohászkodik:
Vezéreld haza hozzám!)

Fáklyások lopóznak a hegyre,
az olajfák furcsán összesuhognak...
(Mária egyedül sírdogál:
Mi lesz holnap?)

Hirtelen búgó szélvihar hördül,
a Cedron morajlón felrian –
(Mária belesikolt az éjbe:
Meghal, meghal a fiam!)

În mâna-i se frânge pasca.
Faţa-i e deja plumburie.
(În patu-i răscolit se zbate Maria:
Oare unde e, vai unde e?)

În ochii întunecaţi a lui Iuda
se iveşte uliul dorinţelor lacomi.
(Suspină blând Maria;
a-l naşte pe Isus e un dar dureros.)

- Zău vă spun, mă-ntorc la Tatăl meu,
înainte de-a vă aduce pe Mântuitor -
(Se roagă şuşotind Maria:
Conduce-l la mine înapoi!)

Făcliaşii se furişează pe deal,
măslinii stranii se fâşâie…
(Singură plânge Maria:
Ce va fi mâine?)

Pe neaşteptat vânt vâjâitor porneşte,
Cedronul se tulbură murmurind -
(Maria strigă în noapte:
Fiul meu va muri, va muri!)