Kiss Judit Ágnes: Bosnia (Bosznia in Romanian)

A szálláson végre légkondi volt,
kényelmes ágy és kora délután,
s átszűrődött a bezárt ablakon
a müezzin elnyújtott éneke.
Tán az a furcsa dallam volt az ok,
hogy újra s újra megkívántalak.
Akkor nem az élvezet volt a fő,
sokkal inkább volt a befogadás,
hogy az enyém vagy, s a tied vagyok.
Öleltelek. S álljon meg az idő,
Azt szuggeráltam magamnak, neked,
s nem hittem el, hogy ilyen nem lehet.
 
Most ősz van, és kívül-belül hideg.
Én rád, te elvágyódsz – hát így megy ez,
sic transit, meg a többi marhaság.
Fekszünk az ágyon, te háttal nekem,
és nem tudok már elképzelni sem
egy nyarat vagy a légkondi zaját,
se azt, hogy ami most van, múljon el,
és kérni sem lehet, hogy újra úgy,
és újra annyira, mint akkor, ott;
kérni csak apróságokat, talán
csak azt, hogy töltsd le a netről nekem
hallgatni a müezzin énekét.

În apartament era aer climatizat,
pat comfortabil și după-amiază devreme,
și prin fereastra închisă se auzea
cântecul lung al muezinului.
Poate acea melodie era de vină
că te doream iar și iar.
Atunci nu plăcerea era cea mai importantă
ci mai degrabă acceptarea,
că ești al meu și eu sunt a ta.
Te-am îmbrățișat. Să se oprească timpul,
ne sugeram, atât mie cât și ție,
și nu credeam că asta nu se poate.
 
Acum e toamnă, frig afară și înăuntru.
Eu pe tine te vreau, iar tu altceva – așa merge asta,
sic transit, și celelalte prostii.
Stăm culcați pe pat, tu cu spatele la mine,
și nici nu mai pot să-mi închipui
o vară și nici zgomotul aerului condiționat,
nici să se termine ceea ce este-acum,
și degeaba aș cere să fie iar așa
și iar atât ca și atunci, acolo,
să-ți cer doar lucruri mărunte, poate
 doar atât să-mi descarci de pe net
să ascult cântecul muezinului