Hajnal Éva: În drum spre acasă (Hazafelé in Romanian)

November fázik…
esőkabátba bújt a
város, reszketeg…

ködgrádicsán lép
botladozva, s párát ring
lélegzete… ott,

hol összeér a
Föld az Éggel, s már nem is
számít a határ,

úgy gondolok rád,
mintha jönnél az utca
másik oldalán…

… egy madár lépked
itt a járdán, megkezdett
almát méreget,

apró szemével bátorít…              
hát vele megosztom csöndemet…

Noiembrie se-nfioare…
oraşul se ascunde
în haine, tremurător…

umblă pe trepţii de piatră
împiedicându-se, respiraţia-i
se leagănă ca un abur…acolo,

unde  se uneşte
Cerul cu Pământul, şi nu e
important unde e limita,

aşa mă gândesc la tine,
parcă ai veni pe latura
cealaltă  a străzii…

…o pasăre ţopăie
aici pe trotuar, se uită la un măr
din care sa muşcat,

cu ochiu-i mic mă-ncurajează…
cu ea-mi împart liniştea…