Brumaru, Emil: Milyen fiatal voltál és vidám (Ce tânără și veselă erai in Hungarian)

Ce tânără și veselă erai
Îmi aminteai de îngerii din rai
Cumplit de albi și de frumoși trecând
Cum numai razele subțiri prin gând

De-abia întrezărită te pierdeam
Ascunsă după câte-un fruct rotund pe-un ram
Și nu puteam să mi te-apropii iar
Cu brațu-ntins ciuntit de minutar

Ci așteptam și iarăși mă rugam
Pân’ se-nchegau izvoarele sub ram
Din care blând și din amurg țâșnit
Să-ți soarb-un cerb bătrân trupu-nflorit...

Milyen fiatal voltál és vidám,
Szebbnek hittelek az éden angyalainál,
Ahogy átsuhannak hófehéren és szépen,
Mint vékony sugarak a gondolaton éppen.

Alig pillantottalak meg, elvesztettelek máris,
Elrejtett egy gömbölyű gyümölcs s az ág is,
És nem tudtalak újra magamhoz húzni,
Megcsonkított karommal odáig nyúlni.

Hanem vártam és újra imádkoztam,
Amíg a lomb alatt a források felbugyognak,
Melyekből szelíden és feltörve az alkonyba,
Egy öreg szarvas virágtested felhabzsolja...