Blandiana, Ana: Corabia cu poeți

Poeţii cred că e o corabie

Și se îmbarcă.

Lăsaţi-mă să mă urc pe corabia cu poeţi

Înaintând pe valurile timpului

Fără să-şi clatine catargul

Şi fără să aibă nevoie ca să mişte din loc

(Pentru că timpul se mişcă

În jurul ei tot mai repede).

Poeţii aşteaptă, şi refuză să doarmă,

Refuză să moară,

Ca să nu piardă clipa din urmă

Când corabia se va desprinde de ţărm -

Dar ce e nemurirea dacă nu

Chiar această corabie de piatră,

Aşteptând cu încăpăţânare ceva

Ce nu se va întâmpla niciodată?