Blandiana, Ana: Költők hajója (Corabia cu poeți in Hungarian)

Poeţii cred că e o corabie

Și se îmbarcă.

Lăsaţi-mă să mă urc pe corabia cu poeţi

Înaintând pe valurile timpului

Fără să-şi clatine catargul

Şi fără să aibă nevoie ca să mişte din loc

(Pentru că timpul se mişcă

În jurul ei tot mai repede).

Poeţii aşteaptă, şi refuză să doarmă,

Refuză să moară,

Ca să nu piardă clipa din urmă

Când corabia se va desprinde de ţărm -

Dar ce e nemurirea dacă nu

Chiar această corabie de piatră,

Aşteptând cu încăpăţânare ceva

Ce nu se va întâmpla niciodată?

A költők hajónak gondolják

És behajóznak.

Engedjetek felszállni a költők hajójára,

Mely az idő hullámain halad

Árboca moccantása nélkül,

anélkül hogy elmozdulna helyből

(Mert körülötte egyre gyorsabban

Mozog az idő).

A költők várnak, nem mernek aludni,

Nem mernek meghalni,

Nem akarnak a végső percről lemaradni,

Mikor a hajó eltávolodik a parttól.

De mi a halhatatlanság, ha nem

Ez a kőből készült hajó éppen,

Mely makacsul vár valamire

Mi nem fog megtörténni mégsem?