Blandiana, Ana: Nélküled (Fără tine in Hungarian)

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

Nélküled fázom
Sosem értettem,
Miképp érzi a levegő,
Azt hogy elmentél.
Az univerzum összeesik
Mint egy kipukkadt labda,
És rajtam hagyja hideg rongyait.
A fekete kutya
Kényesen hason fekve a hóban
Felkel és eltávolodik,
Miközben szemembe néz.
Nem árulja el a nevét.
Havazni kezd.
Viszket a bőröm
Ott, ahonnan elszakadtál.
És fázom,
Amikor érzem, mint hullik lágyan,
A hóval együtt,
Ez az imádság senki felé.