Blaga, Lucian: Cap aplecat

Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.
 
Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amîn.
 
Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.
 
În fîntînă mi-aplec
gînd si cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi pe pămînt.