Blaga, Lucian: Lehajtott fő (Cap aplecat in Hungarian)

Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.
 
Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amîn.
 
Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.
 
În fîntînă mi-aplec
gînd si cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi pe pămînt.

Ösztönöm, hogy legyek
és egy pillanatig vagyok.
Valahol a mezőn
széltestvérem halott.

Elvérzik az ősz
öreges léptemen.
Elnyúlt árnyak között
sorsom hitegetem.

Ismeretlen végbe
egy szárnyalás átnyúlt.
Gyertyalobogással
egy fa kimúlt.

Kútba hajol
gond és beszéd.
Kinyitja az ég
földön egy szemét.