Labiş, Nicolae: Elfeledtem (Am uitat in Hungarian)

Am uitat să fiu deştept
Pentru-o zi ori pentru-o viaţă
Cât înmărmurit aştept,
Albe, braţele-ţi de gheaţă.

Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.

Elfeledtem okossá válni
Egy napra vagy az életre
Megdermedve ennyit várni,
Fehér, jéghideg kezedre.

Nem baj, hiszen, örökösen:
Belém gyűlve, mint templomba,
De méltóan a bensőmben,
Gondolkodom fukarkodva.