Stanescu, Nichita: Válasz nélküli dal (Cântec fără răspuns in Hungarian)
Cântec fără răspuns (Romanian)De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare căprui răsărindu-mi peste umăr, trăgând după el un cer de miresme cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat, care-n loc de sunete goneşte-n jurul inimii mele o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire, vârtej de-anotimpuri colorând un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
|
Válasz nélküli dal (Hungarian)Vajh miért szeretlek, téged, te álmodozó, aki rám göndörödsz füstként, szőlőindaként mellem köré, halántékom köré tekeredsz, te mindig harmatos, te mindig bodorodó?
Vajh miért szeretlek, téged aki oly kecses vagy mint a fűszál mely kettészeli a nyári holdat, majd vízbe veti, önmagától is megfosztottan akár szerelmespár ölelés után?
Vajh miért szeretek, búbánatos szemeket, vállam fölött felkelő gesztenyebarna napot, utána vontatott mennyboltnyi illatot és nyúlánk, árnyéktalan felhőket?
Vajh miért szeretlek, felejthetetlen óra mely hangok helyett, szívem körül, lobogó sörényű csikó-ménest hajszol, terel?
Vajh miért szeretlek annyira, szeretet, te eget festő évszak-fergeteg, (mindig egy másik, mindenkor közel) akár egy lehulló falevél. Mint egy hidegtől bepárásodott lehelet.
|