Topîrceanu, George : Epilógus (Epilog in Hungarian)

Lângă ţărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.
 
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,
Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...
 

A bús tenger mellett
Egy kőre léptem.
A hajnali víz remegett,
Zölden és mélyen.

Lelkemet egy letűnt
Szerelem nyúzta,
S vele égre feszült
Zavartan a múltja,
Ahogy röptében meging
A barna kánya,
Alatta a tenger vize ring,
Kit húz karmaiban a zsákmánya...