Blaga, Lucian: Liniste
Liniste (Román)Atâta liniste-i în jur de-mi pare ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna.
În piept mi s-a trezit un glas strain si-un cântec cânta-n mine-un dor ce nu-i al meu.
Se spune ca stramosii cari au murit fara de vreme, cu sânge tânar înca-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin sa-si traiasca mai departe în noi viata netraita.
Atâta liniste-i în jur de-mi pare ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna.
O, cine stie - suflete, -n ce piept îti vei cânta si tu odata peste veacuri pe coarde dulci de liniste, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat si frânta bucurie de viata? Cine stie? Cine stie?
|