Isac, Emil : Nagybánya (Baia Mare Magyar nyelven)

Case mici, piețe curate, porți ovale,
În grădini, copii mulți si iarba de mătasă verde,
Se plimbă noaptea cerbii in ozonata vale,
Și-n apă de munte, inima pietrelor se pierde.

Turnul bisericii se înalță ca un văduv bătrân,
Și rândul de plopi cu mestecenii se salută,
Fetele poartă amintirile dragostelor în sân,
Porumbii albi pe streșini, lung, lung, se sărută.

O, s-a întors lumea din țâțâni,
Dar aci, nevinovată stă vremea în poartă,
A veşniciei apă se adună în fântâni
Și de nuntă visează logodnica moartă.

Kis házak és terek és ódon kapuboltok.
A zöld, selyemfüves kertekben csupa gyermek.
A szarvas a szagos völgyben bolyongva boldog,
a patakban a kövek, mint holt szívek, hevernek.

Az agg, özvegy torony töprenkedőn mered le,
a nyárfa és a nyírfa egymást köszöntve borzan,
szerelmek emlékétől zenél a lányok keble,
s galambok csókolóznak, fehérek, hosszan, hosszan.

Másutt pokol a föld, itt édenkerti jóság.
Kapujában a vén Idő merengve áll ma,
kutakban víz csobog és örökkévalóság -
és nász és esküvő a holt menyasszony álma.