Áprily Lajos: La ultimul drum (Útravaló Román nyelven)

A lélek,

mikor búcsúzva bontja szárnyait,

visz magával a földről valamit.

Eszmét, melyet világra ő hozott,

virágot, melyet ő virágoztatott.

Én Istenem, én mit vigyek neked?

Nem vihetek én mást, csak verseket.

Kiválasztok pár utamra valót,

a többinél tisztábban dalolót.

S ahol ösvénnyel vár az égi rét,

zenét hallok majd, felséges zenét.

Barátom, aki már előre ment,

azt a zenét rég hallja odafent.

S ahogy azt a muzsikát hallgatom,

azt a keveset rendre hullatom.

Az a zene csak vallatja velem:

Süket sor... nem merem... ezt sem merem.

S amikor, Uram, hozzád érkezem,

könnyű kezem miatt szégyenkezem.

A választottakból csak egy maradt,

az, melyben elfogtam egy sugarad.

Az, amelyikbe n elmondtam neked,

hogyan szerettem drága földedet.

S szólok: Csak ennyit hoztam. Ó, Uram,

ne ítéld meg nagyon szigorúan.

Sufletul,
când își desface aripile luându-și adio,
duce cu el ceva de pe Pământ.

Concepție de el zămislită
o floare de el crescută.

Doamnezeul meu,eu ce să-ți duc ție?
N-am ce să-ți duc, decât versuri pe hârtie.

Aleg câteva pentru drum,
tot ce am mai curat și mai bun.

Și unde cărarea câmpului divin mă așteaptă
Voi auzi muzică, o muzică majestuoasă-cerească.

Prietenul meu, care premergător s-a dus
demult aude acel cântec acolo sus.

Și cum ascult și eu acea melodie
puținul cel mai am se tot mistuie.

Acea muzică mă face doar să mărturisesc:
vers-nonsens…nu cutez….nici nu îndrăznesc.

Și doamne, când ajung la tine
mă rușinez pentru mâna-mi stângace.

Dintre cei aleși a rămas doar unul ca mine
acela în care am prins o rază din tine.

Acela în care îți destăinuiesc
Al tău Pământ, cât de mult îl iubesc

Și spun: O Doamne doar atât ți-am adus,
nu fi prea sever cu mine acum la apus.