Ady Endre: A halál lovai

Holdvilágos, fehér úton,
Mikor az égi pásztorok
Kergetik felhő-nyájokat,
Patkótlanul felénk, felénk
Ügetnek a halál-lovak.
 
Nesztelen, gyilkos paripák
S árnyék-lovagok hátukon,
Bús, néma árnyék-lovagok.
A Hold is fél és elbúvik,
Ha jönnek a fehér úton.
 
Honnan jönnek, ki tudja azt?
Az egész világ szendereg:
Kengyelt oldnak, megállanak.
Mindig van szabad paripa
S mindig van gazdátlan nyereg.
 
S aki előtt megállanak,
Elsápad és nyeregbe száll
S fehér úton nyargal vele
Holdvilágos éjjeleken
Új utasokért a Halál.

Pe cale albă, cu Lună,
Când păstorii astrali
Mână turme cu norii,
Nepotcoviți spre noi
Gonesc caii morții.

Cu calm, cai asasini,
Valeți-umbre pe spate,
Cavaleri triști, muți.
Și Luna se va ascunde,
Dacă vin pe alba cale.

De unde vin, cine știe?
Doarme lumea largă:
Se opresc, se descalecă.
Pururea e cal liber
Și coamă fără gazdă.

Și la cine se va opri,
Va păli, va încăleca,
Gonind cu el pe drumul alb
În nopți cu Lună, după
Noul client, Moartea.