Ady Endre: Doamna albă din fort (A vár fehér asszonya Román nyelven)

A lelkem ódon, babonás vár,
Mohos, gőgös és elhagyott
(a két szemem, ugye milyen nagy?
És nem ragyog, és nem ragyog.)

Kongnak az elhagyott termek
A bús falakról rámered
Két nagy, sötét ablak a völgyre
(Ugye, milyen fáradt szemek?)

Örökös itt a lélekjárás,
A kripta-illat és a köd.
Árnyak suhognak a sötétben
S elátkozott had nyöszörög.

(Csak néha, titkos éji órán
Gyúlnak ki e bús, nagy szemek.)
A fehér asszony jár a várban
S az ablakon kinevet.

Am suflet de fort vechi, obscur,
Mușchios, trufaș, singurel
(Ochii mei ce mari sunt?
Și nu lucesc și nu lucesc.)

Cu săli goale răsună
Și de pe ziduri privesc
Două ferestre spre vale,
(Asa-i, că-s obosite?)

Veșnic sunt stafii aici,
Miros de criptă, ceață.
Umbre foșnesc în întuneric,
Geme oaste damnată.

(Rar, noaptea în taină
S-aprind aceste priviri.)
Doamna albă umblă în fort
Și râde prin geamuri.