Ady Endre: Hepehupás, vén Szilágyban

Hepehupás, vén Szilágyban,
Hét szilvafa árnyékában
Szunnyadt lelkem ezer évet.
Paraszt zsályaként aludt el
S bús krizantém-fürttel ébredt
Hepehupás, vén Szilágyban. 

Hepehupás, vén Szilágyban,
Hét szilvafa árnyékában
Várt volna még ezer évet,
Míg idő jön a csodákra.
Óh, jaj nekem, hogy fölébredt
Hepehupás, vén Szilágyban.

În Sălajul vechi, cu hârtoape,
Sub șapte pruni frunzare,
Sufletul a stat un mileniu.
Ca salvie de câmp adormise
Și-n crizantemă tristă e viu
În Sălajul vechi, cu hârtoape.

În Sălajul vechi, cu hârtoape,
Sub șapte pruni frunzare,
Să fi stat înc-un mileniu,
Când, vin vremuri cu minuni.
Oh, vai mie, că iar e viu
În Sălajul vechi, cu hârtoape.