Ady Endre: Crăciun (Clopot sună) (Karácsony (Harang csendül) Román nyelven)

I.           

Harang csendül,

Ének zendül,

Messze zsong a hálaének,

Az én kedves kis falumban

Karácsonykor

Magába száll minden lélek.

Minden ember

Szeretettel

Borul földre imádkozni,

Az én kedves kis falumba

A Messiás

Boldogságot szokott hozni.

A templomba

Hosszú sorba

Indulnak el ifjak, vének,

Az én kedves kis falumban

Hálát adnak

A magasság Istenének.

Mintha itt lenn

A nagy Isten

Szent kegyelme súgna, szállna,

Az én kedves, kis falumban

Minden szívben

Csak szeretet lakik máma.

II.           

Bántja lelkem a nagy város

Durva zaja,

De jó volna ünnepelni

Odahaza.

De jó volna tiszta szívből

- Úgy mint régen -

Fohászkodni,

De jó volna megnyugodni.

De jó volna mindent, mindent

Elfeledni,

De jó volna játszadozó

Gyermek lenni.

Igaz hittel, gyermek szívvel

A világgal

Kibékülni,

Szeretetben üdvözülni.

III.           

Ha ez a szép rege

Igaz hitté válna,

Ó, de nagy boldogság

Szállna a világra.

És a gyarló ember

Ember lenne újra,

Talizmánja lenne

A szomorú útra.

Golgota nem volna

Ez a földi élet,

Egy erő hatná át

A nagy mindenséget,

Nem volna más vallás,

Nem volna csak ennyi:

Imádni az Istent

És egymást szeretni...

Karácsonyi rege

Ha valóra válna,

Igazi boldogság

Szállna a világra…

I.

Clopot sună,

Cânt răsună,

Psalmul departe se-ntinde,

În sătuţul meu iubit

Când e Crăciun

Sufletul se uită-n sine.           

Oamenii toţi

S-apleacă-n glod

Să se roage cu patimă,

În sătuţul meu iubit

Azi Mesia

Fericire o s-aducă.

Într-un şir lung

Pornesc la drum

Tineri, moşi spre biserică,

În sătuţul meu iubit

Azi Domnului

Din ceruri de sus se-nchină.

Parc-aici jos

Sfânta mila

Domnului zboară în şoapte,

În sătuţul meu iubit

În inima

Fiecărui slavă zace.

 II.  

Mă doare mult larma

Crudă,  orăşană

Bin-ar fi sărbătorii la

Noi acasă.

Bin-ar fi din tot sufletul

- Ca de demult -

A ne ruga,

Bin-ar fi a ne alina.

Ce bin-ar fi totul, totul

Să pot uita,

Ce bin-ar fi să fiu copil,

Să ştiu juca.

Cu credinţă, din inimă

Cu lumea

A se-npăca,

În pace mântui aş vrea.

III.

De snoava aceasta

Ne-ar trezi credinţa

Mare  bucurie

Pe lume s-ar lăsa.

Şi omul păcătos

Din nou om ar fi,

Ar avea talisman

Pe drumul cel jalnic.

Golgotă nu ar fi

Viaţa pământească,

Forţa divină ar

Răzbi lumea toată,

N-ar fi nici un alt crez,

Doar atâta ar fi:

Să slăvim pe Domnul,

Să ne iubim cu toţii…

Snoava crăciunească

De-ar umple inima,

Pace adevărată

Pe lume s-ar lăsa.