Ady Endre: Kató a misén

Pompás, fehér Karácsony-éjen

Kidobta a szikrázó hóba,

Kidobta a havas semmibe

Magzatját a papék Katója.

Aztán Kató, a kis cseléd-lyány,

Szédülve, tántorogva, félve,

Ahogy illik, elment maga is

Éjféli, szent, vidám misére.

Kató gazdája, az izmos pap

S falusi nyája énekelnek:

»Dicsértessék az egek ura,

Hogy megszületett az a gyermek,

Az a gyermek, ott Betlehemben.«

Kató fölsír a papi szóra

S az a gyermek, a betlehemi,

Könnyezve tekint le Katóra.

În noapte splendidă de Crăciun

Și-a aruncat în omăt,

Și-a aruncat-n bezna ninsă

Fătul, Kató de la popă.

Apoi, Kató, mica slujnică,

Năucă, se clătina cu oroare,

Cum se cuvine, s-a dus și ea

La slujba sfântă de noapte.

Gazda fetei, vânjosul popă

Cânta cu mulțimea din sat:

,,Slăvit să fie Domnul din cer,

Că s-a născut acel băiat,

Acel băiat din Betleem.''

Auzind popa, Kató se vaită

Și acel copil din Betleem,

La Kató, în lacrimi se uită.