Ady Endre: Májusi zápor után

Nagymessziről ködölt a Bükk,

Gőzölt a sík, áradt az Ér

S fáradt testemben hirtelen

Ott, a záporverte mezőn

Piros dalra gyujtott a vér,

Piros dalra gyujtott a vér.

Szinte sercent, hogy nőtt a fű,

Zengett a fény, tüzelt a Nap,

Szökkent a lomb, virult a Föld,

Táncolt a Föld, táncolt az Ég

S csókolt minden az Ég alatt

S csókolt minden az Ég alatt.

Káprázó, városi szemem

Behúnyom ennyi csók előtt

Rebegőn és nyugtalanul

És halkan kérem az Urat:

»Áldd meg ezt a csókos mezőt,

Áldd meg ezt a csókos mezőt.«

Itt is, ott is asszony-csapat

Kapál, hol majd élet terem.

(Óh, mégis-mégis élni jó.)

Erősek és fiatalok

S a lábuk térdig meztelen

S a lábuk térdig meztelen.

De departe Bükk-n ceață,

Abur în șes, Ierul crește

Și în corpul trudit, subit,

Acolo, pe câmpul udat,

Sângele cânt roșu pornește,

Sângele cânt roșu pornește.

Sfârâind crește iarba,

Raza vibrând, Soarele e jar,

Frunziș-n muguri, Pământ-n floare,

Pământul dansând, la fel și Cerul,

Totul sub Cer se pupă, iar,

Totul sub Cer se pupă, iar.

Ochii năluciți de urbe

Îmi închid la atâtea săruturi

Clipind des și neliniștit

Și încet îl rog pe Domnul:

,,Slăvește-l acest câmp de săruturi,

Slăvește-l acest câmp de săruturi.''

Ici-colo ceată de femei

Prășesc, unde viața se produce.

(Oh, totuși e bine a trăi.)

Puternice sunt și tinere

Și până-n genunchi nude,

Și până-n genunchi nude.