Ady Endre: Mátyás bolond diákja

»Diák, írj magyar éneket,
Diák, a Földön Dante is élt.«
Kacagott, kacagott a diák.

Latin ütemben szállt a dal,
Nem magyarul, sohse magyarul.
Vergődött, vergődött a diák.

Lelkében Petrarca dalolt
S keltek újféle magyar zenék.
Álmodott, álmodott a diák.

De néha, titkos éjeken
Írt s eltépte, ha magyarul írt.
Zokogott, zokogott a diák.

„Scribule, scrie cânt ungar,
Pe Pământ a trăit și Dante.”
Râdea, râdea copistul.

În latină zbura cântul,
Niciodată-n maghiară.
Zvârcolind, se zbătea scribul.

În suflet cânta Petrarca,
Creând și cânt nou, maghiar.
Medita, medita copistul.

Arar în nopți cu taine,
A scris ș-a rupt scrisul maghiar.
Plângea, plângea copistul.