Ady Endre: Magyar fa sorsa

Lelkemben a magyar fa

Lombjai esnek, hullnak:

Lombosan, virágosan,

Így kell, hogy elpusztuljak.

Hejh-hajh, Szilvániából,

Erdők helyéről jöttem:

Lomboztam ima helyett

S keveset könyörögtem.

Ontottam a virágot,

Virultam jóban-rosszban:

Mások gyümölcsösödtek,

Én mindig virágoztam.

Öreg vagyok s pogányul

Imát még most se mondok:

Hulljatok csak halálig

Magyar virágok s lombok.

În suflet, se scutură

Frunzișul la pomul ungar,

Înfrunzit, înflorit,

Așa mă pierd, uscat.

Hei, din Silvania

Cu păduri, am venit:

Frunziș am dat, nu rugă

Și puțini m-am jelit.

Am dat flori din belșug,

La bine și la greu:

Alții au dat fruct,

Eu flori mereu.

Deja-s bătrân și rugă

Hâdă nu pot îndruga:

Cădeți până ce mor

Flori și frunziș ungar.