Ady Endre: Vad szirttetőn állunk

Vad szirttetőn mi ketten

Állunk árván, meredten,

Állunk összetapadtan,

Nincs jajunk, könnyünk, szavunk:

Egy ingás és zuhanunk.

Véres hús-kapcsok óvnak,

Amíg összefonódnak:

Kékes, reszkető ajkunk.

Míg csókolsz, nincsen szavunk,

Ha megszólalsz zuhanunk.

Stăm pe pisc sălbatic,

Cuplu orfan, apatic,

Stăm lipiți, fără vorbe,

Lacrimi, să ne jeluim:

O clintire și ne prăbușim. 

Ne apără îmbrățișări aprige,

Cât va dura această unire:

Prin buzele noastre învinețite.

N-avem grai, cât ne sărutăm,

Cum deschizi gura ne înfundăm.