Balázs F. Attila: Színpad az egész...
Színpad az egész... (Magyar)Színpad az egész...
széthullnak a mondatok, a szerkezet a szavak jelzésszerűen – mint egy éjszakai metropolis fényreklámai villannak: válaszok – kérdések
az amit mondok tényleges mondanivalóm vagy csak a szerep mondatai? a szerep én vagyok mert önmagam játszom szöveggel és szöveg nélkül –
ötvözet mely megszilárdult mielőtt formába öntötték volna
maszkom: meztelenségem a látszatok átlátszó maszkok szeretet szigor hiúság becsvágy alázat és megalázás manír bizalom
istenséget vállalni a bukás vállalása pórusaidba nyal a formálható anyag miközben kezében tart egy formáló erő
teremtő teremtmény első lépése: megtagadja teremtőjét
táltos varázsló: megfogant szerepek virágoznak benne ezeket osztogatja útjain
mutatványai: terhes golgoták a szenvedés büszke glóriájával látványos kudarcok dühvel és kétségbeeséssel fűszerezve istenek elviselhetetlen csendje kiátkozott papok kárhozata alkoholgőzös pokol
aztán görcsös igyekezet: úgy tesz mintha... férj szerető szülő rokon barát régiséggyűjtő próbál lenni hisztériás törekvéssel
tehetetlenül sodródik mert kapaszkodni csak önmagába tud nem lehet apa férj barát ki szerepeket játszik mert a szerep ő maga örökös társa a vállalt vagy nem vállalt magány pokla légkondicionált és kedve szerint berendezett ide csak kiátkozott angyalok léphetnek be falai láthatatlanok ezért bevehetetlenek
szerelmei: szerepei: pokoli létfeltétel
egyetlen lehetőség hogy ő legyen hogy emberi utat járhasson végig az itthon az otthon és az otthontalanság között a változás a változtatás és a szemlélés között
vagy eltűnik ellentétes helyzetek bozótjában eufória depresszió szeretet szex aszkézis
végleges helyzet nem lehet mert belengi az unalom az unalomból menekül minden menekülés új élményeket hoz az újélmények új bűnöket nem lehet büntetlenül teljességet akarni
nem neked szerelmem magamnak kell bebizonyítanom hogy képes vagyok és készen vagyok az áldozatra és hogy kétségbeesett öngyötrésem nem csupán alakítás
(Látod, büszke vagyok rá, pedig mily kétségbeejtő hogy te biztonságban érzed magad mellettem miközben én félek —)
|
Totu-i o scenă (Román)
se descompun şi cad în bucăţi spusele mecanismul cuvintelor în manieră simbolică – precum luminoase reclame ale unei nopţi metropolitane lucesc: răspunsuri – întrebări
ceea ce zic cu-adevărat e mesajul meu sau doar ale rolului spuse sunt – rolul sunt eu căci pe mine însumi mă joc cu sau fără de text –
aliaj încremenit înainte de-a fi în formă turnat
masca: nuditatea mea simulată transparente măşti ale dragostei severă şi deşartă aspiraţie smerenie şi înjosire încredere
să alegi dumnezeirea e alegerea căderii se prelinge materialul formator în pori
în timp ce-n mână te ţine o putere creatoare prim pas al făpturii dumnezeieşti : îşi neagă creatorul
puternic vrăjitor: roluri concepute înfloresc lăuntru-i astea le-mparte pe drumuri
producţia: însărcinate golgote cu gloriosul orgoliu al suferinţei cu furia spectaculoaselor înfrângeri şi cu disperare condimentate cu insuportabila linişte dumnezeiască blestemată condamnare a popilor excomunicaţi vapori de alcool în iad
apoi spasmodică râvnă: aşa face parcă... ar fi bărbat iubit părinte prieten frate colecţionar de vechituri încearcă mereu cu isterica-i sârguinţă
neputincios se zbate căci doar în sine însuşi ştie a se agăţa întotdeauna nu poate fi tată soţ prieten cel ce roluri joacă rolul el însuşi fiind succesor partener ales sau neales solitarul său iad cu aer condiţionat şi aranjat după plac aici doar îngeri căzuţi pot păşi printre pereţi invizibili şi părăginiţi
iubirile lui rolurile lui: infernală subzistenţă
singura posibilitate ca el să fie pe calea umană să poată umbla pîn’ la capăt între la mine acasă acasă la ai mei şi făr’ de casă între modificare schimbare şi contemplare
ori dispare-n mărăcinişul situaţiilor contrare iubire depresiv euforică asceză sexuală
situaţie definitivă nu se poate căci o leagănă plictiseala din plictiseală evadează orice evadare noi revelaţii aduce noile revelaţii noi păcate nu se poate făr’ de pedepse desăvârşire să vrei
nu ţie iubito, mie trebuie să-mi dovedesc că sunt în stare şi-s pregătit de jertfă şi propriul meu supliciu nu-i doar pură-ntrupare
(Vezi, sunt mândru de ea, cu toate că exasperant e ca tu în siguranţă să te simţi lângă mine în timp ce mie mi-e frică) –
|