Siratóének (Magyar)
Ne sírjatok! Szívem lüktető ritmusa, a teremtő kozmikus zenébe simult mára. Ne ez maradjon legszebb emléketek rólam, sápadtra dermedt testem, a koporsóban. Az öröklét szent lehelete, egy mindenható akarat mozgott, ölelt, szeretett, gyűlölt és nevetett benne.
Ne sírjatok! Nekem már nem fáj semmi. Századok forgószelének nyargaló porában, fogok újra visszajönni. Magamra, igazán, most maradok, amikor földdel, jó magasan betakartok.
Ne sírjatok! Életek sarjadnak majd rajtam, a síromon, majdan. Virág leszek, talán, az emlékezés asztalán, vagy csillanó fény a lobogó gyertyalángban, egy bolyongó, nyugtalan porszem, az örök körforgásban.
Feltöltő | Csata Ernő |
Kiadó | Impress - Marosvásárhely |
Az idézet forrása | Öröklét - kötet |
Könyvoldal (tól–ig) | 126-127 |
Megjelenés ideje | 2011 |
|
Bocet (Román)
Nu plângeţi! Ritmul pulsator al inimii mele s-a mulat deja în melodia cosmică creatoare. Nu asta să rămână ceea mai frumoasă amintire despre mine, corpul meu palid, amorţit în sicriu. Suflul sfânt al veşniciei, o dorinţă atotputernică, vibra, îmbrăţişa, iubea, ura şi zâmbea în el viu.
Nu plângeţi! Mie deja nimic nu mă doare. În praful secular, galopând, mă voi întoarce. Singur, cu adevărat, acum rămân, când mă veţi acoperi gros cu pătura de pământ.
Nu plângeţi! Se vor răsări noi vieţi pe mine, mereu, pe mormântul meu. Voi fi floare, oare, pe masa amintirilor sau lumină sclipitoare în văpaia lumânării, fir de praf zbuciumat şi rătăcit în ciclul etern al nemuririi.
|