Farkas Árpád: Kockázat

Míg valahol az istenek
aludtak mély, atlanti csendben,
gondoltam, játszom egy kicsit -
s a tigrist megszelídítettem,

Labdázgat itt a pamlagon a
földgolyóval - nézem:
ha fölzúgna most a vadon,
rámenne ezer évem.

Când zeii au dormit
în calmul atlantic, adâncit,
m-am gândit să mă joc puțin ‒
și pe tigru l-am îmblânzit.  

Se joacă aci pe sofă
cu globul - îl privesc:
dac-ar răsuna pustiul,
un mileniu aș pierde.